În contextul social actual, în care încrederea în clasa politică se erodează constant, onestitatea pare, pentru mulți români, un concept idealist, aproape utopic. De-a lungul anilor, am fost martori la prea multe promisiuni neonorate, la decizii motivate de interese personale și la alianțe politice construite pe criterii pur electorale. În acest peisaj, nu este deloc surprinzător că termenul „onestitate” a ajuns să fie privit cu scepticism.
Cu toate acestea, tocmai într-o societate dominată de neîncredere și deziluzie, onestitatea poate deveni una dintre cele mai puternice forme de capital politic. Nu ca o simplă declarație de intenții, ci ca fundament real pentru reconstrucția relației dintre cetățean și stat.
Un diagnostic pentru români și România de astăzi: criza de încredere
România se confruntă cu o criză profundă de încredere în instituțiile statului, în partidele politice și în liderii care le reprezintă. Din păcate, această neîncredere este justificată: de prea multe ori, deciziile administrative au fost influențate de considerente politice sau de interese de grup, nu de nevoile reale ale cetățenilor.
În acest context, valorile fundamentale precum integritatea, transparența și responsabilitatea publică devin nu doar necesare, ci urgente. O societate care nu mai crede în conducători nu poate progresa. Ne dorim schimbare? Schimbarea începe, inevitabil, cu alegerea unor oameni care au demonstrat, prin fapte, că pot rămâne fideli acestor valori.
Cazul Nicușor Dan: coerență, nu conveniență
Candidatura lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2025 reprezintă, în opinia mea, un răspuns posibil la această nevoie de recredibilizare a spațiului politic. Nu este un demers oportunist, ci rezultatul unui parcurs construit în ani de activism civic, luptă pentru legalitate și reformă instituțională.
Nicușor Dan nu vine din structurile clasice de partid și nu are în spate o rețea de influență politică. A câștigat încrederea unei părți semnificative a societății nu prin discursuri populiste sau prin promisiuni imposibil de onorat, ci printr-o atitudine constantă și echilibrată. A demonstrat că poți face politică fără compromisuri toxice, că poți rămâne vertical într-un sistem în care adaptarea înseamnă, adesea, renunțarea la principii.
Într-o cultură politică obișnuită cu flexibilitatea ideologică, traseismul și dublul limbaj, consecvența lui Nicușor Dan devine un semnal de normalitate.
Onestitatea – o alegere strategică, nu doar morală
Susținerea unui candidat onest nu este un gest simbolic. Este o alegere strategică, cu implicații profunde. Este schimbarea pe care susținem cu toții că o dorim. Un președinte onest are libertatea de a acționa în interesul public, nefiind constrâns de datorii politice, de jocuri de culise sau de presiuni din partea rețelelor de partid. Are, de asemenea, credibilitatea necesară pentru a reprezenta România la nivel internațional și pentru a susține reforme reale în plan intern.
Mai mult decât atât, un astfel de lider poate contribui la redefinirea standardelor în politică. Poate încuraja o nouă generație de profesioniști să se implice, poate reface punțile între stat și cetățeni, poate repune competența și integritatea în centrul administrației publice.
De la admirație la acțiune. De la dorință la schimbare
Există, în mod clar, o parte a societății care admiră integritatea, care își dorește lideri onești, care nu mai acceptă compromisurile făcute în numele „realismului politic”. Admirația nu este suficientă. Onestitatea trebuie susținută activ: prin semnătură, prin vot, prin donații, prin implicare civică.
Un candidat ca Nicușor Dan nu are în spate ce au PNL, PSD și AUR. El nu are în spate o structură de partid care să asigure finanțare sau mobilizare în teritoriu. Succesul său depinde de sprijinul direct al cetățenilor care cred că politica se poate face altfel.
Onestitatea în politică nu este o utopie. Este o opțiune care devine posibilă atunci când societatea are curajul să o aleagă. Candidatura lui Nicușor Dan oferă o oportunitate reală pentru această alegere. Nu vorbim despre un salvator, ci despre un om coerent, competent și angajat în mod autentic în slujba interesului public.
În clasa politică românească, în care imaginea bate conținutul și în care loialitatea față de partid primează în fața responsabilității față de cetățeni, a susține onestitatea devine un act de curaj.
În 2025, România are nevoie de acest curaj mai mult ca oricând.